O analiză a analizei profilului activității sportivului în echipă
Tehnologia de urmărire, cum ar fi sistemele de poziționare globală (GPS), sistemele de poziționare locală (LPS) și sistemele bazate pe vedere, pot cuantifica povara externă a unui sportiv de echipă. În timpul unui meci sau sesiune de antrenament, aceste tehnologii permit calcularea deplasării, vitezei și accelerației. Este crucial să se cuantifice cu exactitate acești factori pentru a detecta schimbări semnificative ale încărcăturii externe a sportivilor de echipă.
O scurtă introducere
Oamenii de știință și practicienii sunt interesați de cuantificarea sarcinii externe a sportivilor pentru antrenament, planificare și monitorizare a competiției. Accelerometrele, sistemele de poziționare globală (GPS), sistemele de poziționare locală (LPS) și sistemele optice de urmărire pot fi toate utilizate pentru a măsura sarcina externă a sportivilor sportivi în echipă. Aceste sisteme, cu excepția accelerometrelor, calculează deplasarea, viteza și accelerația în timp. Cuvântul „profil de activitate” se referă la analiza cererii externe pe parcursul unui meci sau a unei sesiuni de antrenament (Aughey, 2011a). Datele profilului de activitate sunt utilizate pentru a urmări modificările pe parcursul unui sezon competițional sau a unui turneu (Bradley și colab., 2009; Jennings, D. și colab., 2012) și pentru a crea rutine de antrenament personalizate (Boyd și colab., 2013) .
Sportivii din sporturile de echipă pe teren au un profil de activitate bine documentat (Aughey, 2011a; Mooney și colab., 2011; Jennings, D. H. și colab., 2012; Bradley și colab., 2013). Timpul petrecut în zonele de viteză sau accelerație este de obicei inclus în analiza profilului de activitate. Aceste zone sunt stabilite prin valori de prag care sunt determinate în mod arbitrar de software-ul proprietar al sistemului de urmărire sau indicate în legătură cu un test fiziologic. În prezent, nu există un acord cu privire la modul de calcul al unui prag de viteză sau de accelerație. Există diferențe semnificative în modul în care este clasificat un efort sprint. Ca rezultat, compararea profilurilor de activitate între sporturile de echipă și în cadrul acestora este o provocare.
Scopul acestui studiu narativ este de a analiza diferitele criterii de viteză și accelerație care sunt utilizate pentru a măsura sarcina externă la sportivii sportivi de echipă. Diferențele individuale nu sunt luate în considerare atunci când se utilizează un prag global de viteză sau accelerație. Deși pot fi stabilite praguri specifice, testele fiziologice care includ mișcare continuă sau liniară nu iau în considerare schimbările de direcție sau de accelerație. Ca rezultat, metodologiile actuale pentru analiza sarcinii externe sunt ineficiente. Sunt luate în considerare metode alternative, inclusiv tehnici de supraveghere a datelor nesupravegheate. Aceste metode identifică tiparele din datele externe și pot fi utile în determinarea pragurilor.
Tehnologii pentru urmărirea sportivilor
Sistemele de urmărire măsoară povara externă a sportivilor de echipă. Analiza video manuală este o modalitate ieftină de a calcula sarcina externă. Sportivii sunt filmați de camerele plasate în jurul terenului de joc, iar filmările sunt clasificate subiectiv în categorii locomotorii (Spencer și colab., 2004). Analiza video manuală necesită o cantitate semnificativă de timp pentru a observa activitatea. Datorită estimării subiective a mișcării sportivilor, validitatea nu a fost stabilită. Un sistem de urmărire trebuie să fie precis pentru a detecta modificări substanțiale ale profilului de activitate al unui sportiv. O constrângere cheie a analizei video manuale este capacitatea unui om de a reproduce în mod fiabil rezultatele. Au fost create sisteme semiautomatizate de urmărire pentru a elimina presupunerile din clasificarea activității sportivilor. ProZone (Di Salvo și colab., 2006) și Amisco (Castellano și colab., 2014) sunt sisteme comerciale care pot detecta poziția multor sportivi de echipă. Echipamentul esențial, pe de altă parte, este atât scump, cât și neportabil. Ca urmare, fără infrastructura complexă, profilurile de activitate nu pot fi colectate. Mișcarea sportivului este, de asemenea, înregistrată pe un plan bidimensional, cu mișcare verticală neobservată (Barris și Button, 2008).
Accelerometrele sunt senzori mici, purtabili, care măsoară sarcina sportivului în trei dimensiuni. Accelerometrele au fost utilizate în sporturile de echipă pe teren (Mooney și colab., 2013) și pe teren (Cormack și colab., 2014), dar nu pot cuantifica poziția unui sportiv în raport cu o zonă de joc. Drept urmare, timpul și distanța parcurse de un sportiv la diferite viteze nu pot fi măsurate. Utilizarea GPS pentru a măsura distanța și viteza în sporturile de echipă bazate pe teren este bine documentată (Buchheit și colab., 2010b; Jennings, D. H. și colab., 2012; Varley și colab., 2013b). Un studiu recent a analizat aspectele care influențează configurarea, analiza și raportarea datelor GPS pentru sporturile de echipă (Malone și colab., 2016).